Asistenta medicala

„BOLNAVII GRAV NU MĂNÂNCĂ, TE PREFACI!”

Regimul barbar de detenţie aplicat la Râmnicu Sărat a condus în mod inevitabil şi deliberat la degradarea accelerată a stării de sănătate a celor întemniţaţi aici. Fie că a fost vorba de afecţiuni mai vechi sau acumulate în detenţie, acestea s-au acutizat pe parcursul perioadei recluzionare, nu de puţine ori conducând la moartea celor închişi. Asistenţa medicală se rezuma la vizita săptămânală a unui medic de la spitalul municipal sau de la Văcăreşti, în lipsa acestuia de „tratamentul” deţinuţilor ocupându-se sanitarul Boboc, „care făcea injecţii direct prin pantaloni, iar medicamentele le împingea cu vârful cizmei pe sub uşă”. Transferul deţinuţilor la spital era îngăduit numai cu avizul scris al Direcţiei Generale a Penitenciarelor, de multe ori acesta fiind negativ sub pretextul că bolnavii puteau fi trataţi şi în incinta închisorii. Mai mult, adeverinţele-caracterizare întocmite de către conducerea închisorii şi care însoţeau cererile de transfer conţineau referinţe negative la adresa deţinuţilor.

Motivele pentru care se respingea asistenţa medicală erau de cele mai multe ori hilare, cei închişi fiind în totalitate la discreţia conducerii închisorii. Însuşi ministrul Alexandru Drăghici a refuzat solicitările lui Ilie Lazăr, suferind la acea dată, „îngăduindu-i” drept substitut al tratamentului medical utilizarea „căciulii flanelate, a cojocului şi a păturii”!

În aceste condiţii starea de sănătate a celor închişi a ajuns de cele mai multe ori la limita supravieţuirii. Distrofia, anemia, suferinţele organelor interne, insuficienţele circulatorii şi respiratorii, T. B.C.-ul ş.a.m.d. erau generalizate. În tentativa de a determina administraţia închisorii să acorde asistenţa medicală necesară, unii deţinuţi au adoptat metode disperate. Refuzul administrării penicilinei unui deţinut suferind de „paralizie generală progresivă”, l-a determinat pe acesta să declare greva foamei, cazul nefiind nicidecum singular.

Periplul Râmnicu Sărat-Văcăreşti al unora dintre cei închişi atestă starea de sănătate dezastruoasă a acestora, precum şi faptul că îngrijirile medicale acordate într-un final erau superficiale, iar odată reîntorşi la Râmnic starea lor de sănătate se deteriora în continuare.

Ion Ovidiu Borcea, unul dintre cei închişi acolo, îşi amintea: „Acolo se murea de foame, de frig, de terorizare şi din lipsă de tratament medical”. Printre cei care au murit în interiorul închisorii de la Râmnicu Sărat, sau la scurt timp după transferul lor la spitalul penitenciar Văcăreşti, se numără Ion Mihalache, Mihail Romniceanu, Victor Rădulescu-Pogoneanu sau Gheorghe Plăcinţeanu.

Mărturii

„Ofiţerul politic şi comandantul Vişinescu l-au bătut în permanenţă, i-au creat condiţii să se îmbolnăvească şi nu i-au dat îngrijire medicală. Intrau si arun¬cau cu găleata cu apă pe el, în plină iarnă.”
„Cu toate că era bolnav, comandantul Vişinescu i-a refuzat patul, mâncarea, medicamentele si l-a bătut în nenumărate rânduri, aruncând găleţi cu apă pe el, contribuind personal la exterminarea lui.”
„A fost trimis la spital, dar i s-a în¬trerupt tratamentul şi, readus, au continuat torturile, bineînţeles, însoţite de bătăi…”
„Ochelarii solicitaţi au numai plus una dioptrie, fapt ce înseamnă că poate să vadă foarte bine şi fără ei. În ceea ce priveşte aprobarea pentru confecţionarea protezei dentare, ordinul M.A.I. nr. 3039 din 03.11.1960 prevede că protezele dentare în cont M.A.I. nu se aprobă decât în cazul când edentaţia a survenit din cauza unui accident de muncă, în timpul detenţiei.”
„Vă rog să binevoiţi a interveni locului în drept pentru a putea obţine penicilina strict necesară pentru tratarea bolii de care sufăr, paralizie generală progresivă. Acest medicament este strict necesar, altfel sunt supus distrugerii.”
„Menţionăm că din fişa medicală rezultă că i s-au făcut 1.300.000 unităţi de penicilină.”
„Să i se permită să continue tratamentul medical început în luna septembrie 1955, însă în cadrul penitenciarului dv. Odată cu venirea frigului să folosească căciula flanelată, cojocul şi pătura. Celelalte probleme solicitate nu s-au aprobat.”
„La raportul Dv. Nr. 0319/956, vă facem cunoscut că nu se aprobă internarea deţinutului C.R. Mihalache Ion. Se va trata de către medicul unităţii, nefiind locuri libere la spitalul Văcăreşti.”
„Datorită cantităţii mari de medicamente ce apar prescrise în ultimele trei zile ale vieţii lui Plăcinţeanu Gheorghe, lăsa să se tragă concluzia că fişa a fost completată ulterior decesului şi deci în perioada premergătoare morţii asistenţa a fost inexistentă.”
„Dezinteresul general manifestat faţă de deţinuţii de la penitenciarul Râmnicu Sărat rezultă şi din faptul că asistenţa medicală, datorită lipsei infirmeriei, în caz de îmbolnăvire se făcea în celula în care deţinuţii erau încarceraţi.”
„Bolnavii grav nu mănâncă, te prefaci!”
„Subsemnatul sunt în ultimul grad de anemie şi avitaminoză până a nu mă putea ţine pe picioare. Nu am primit de la 1 ianuarie până azi decât 10 vitamina C. Pentru celelalte medicamente necesare mi se spune de 3 luni aşteaptă”
„Eu sunt doctorul tău! Lasă că termini tu cu patul, îţi arăt eu!”
„Domnul plutonier major mă ameninţă că îmi crapă capul şi că de azi am terminat cu patul şi regimul. Ori eu sunt în situaţia de a nu putea sta la verticală, slăbit ca un schelet…”