Corneliu Coposu


coposu_corneliu

S-a născut la 20 mai 1914 în Bobota, județul Sălaj, în familia protopopului greco-catolic Valentin Coposu, fiind influențat încă din copilărie de militantismul tatălui său pentru afirmarea clauzei românești din Transilvania, dar și de ascendența ilustră a familiei sale. După școala primară urmată în localitatea natală a absolvit cursurile liceului confesional „Vasile cel Mare” din Blaj, iar apoi a studiat dreptul la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj. Apropierea de Iuliu Maniu a consfințit traiectul său politic ulterior, în 1935 fiind ales președinte al Organizației Tineretului Universitar a Partidului Național Țărănesc Cluj. Doi ani mai târziu a fost numit secretar personal al lui Iuliu Maniu, iar din 1940 a devenit secretar politic al liderului partidului. În perioada 23 august – 6 noiembrie 1944 a fost director de cabinet la Președinția Consiliului de Miniștri, iar în 1945 a devenit președinte al filialei P.N.Ț. Sălaj, primind mandatul de delegat la reinstalarea activității autorității românești în Transilvania de Nord. Ascensiunea sa în cadrul partidului nu s-a oprit aici, fiind ales secretar general adjunct, iar în 1946 secretar al Delegației Permanente, forul conducător al partidului. În virtutea activității politice și a funcțiilor deținute, a fost arestat după „Înscenarea de la Tămădău”, din 14 iulie 1947. Trei ani mai târziu a fost arestată și soția sa, Arlette, și condamnată la 14 ani de închisoare.

A fost judecat abia în 1955 de Tribunalul Militar Teritorial București și condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”.

Închisorile și coloniile de muncă prin care a trecut în cei 15 ani de detenție au fost: Văcărești, Rahova, Jilava, Bragadiru, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Popești-Leordeni, Poarta Albă, Capul Midia, Gherla, MAI. Ultimii 5 ani de detenție i-a executat în regim sever de izolare la Râmnicu Sărat, această perioadă punându-și în mod ireversibil pecetea asupra stării sale de sănătate.

După expirarea pedepsei, la 9 iulie 1962, i s-a fixat domiciliu obligatoriu pentru 24 de luni în localitatea Rubla, din Bărăgan, iar după 1964 a lucrat pe diferite șantiere de construcții. Deși a fost permanent urmărit de Securitate, nu a renunțat la activitatea politică, reușind, în 1987, să afilieze Partidul Național Țărănesc, aflat in clandestinitate, la Internaționala Creștin Democrată.

Imediat după 22 decembrie 1989, a anunțat reintrarea în viața politică a partidului, devenit ulterior Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat. Ales președinte, devine liderul opoziției democrate împotriva formațiunii dirijate de Ion Iliescu – Frontul Salvării Naționale. Inițiator al coagulării formațiunilor democrate în confruntarea politică cu forțele criptocomuniste, este ales în 1991 președinte al Convenției Democrate Române. A primit cu seninătate și luciditate campania de hărțuire și discreditare lansată de Frontul Salvării Naționale, atitudinea sa din acel context contribuind din plin la consolidarea imaginii sale în ochii posterității. Meritele sale politice au fost recunoscute și în străinătate, fiind distins cu cea mai înalta decorație a Republicii Franceze, Ofițer al Legiunii de Onoare.

A murit la 11 noiembrie 1995, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic. Nu a beneficiat de funeralii naționale, teama guvernanților post-decembriști de mutațiile pe care un astfel de moment l-ar fi putut produce în conștiința românilor simțindu-se din plin. Cu toate acestea sute de mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, moartea sa lăsând o puternică impresie asupra populației, fapt ce s-a reflectat pe plan politic prin victoria Convenției Democrate în alegerile parlamentare și prezidențiale din 1996.

Corneliu Coposu a fost liderul autentic al formațiunilor politice democrate reintrate în circuitul politic după 1989. Perceput ca un simbol al vieții politice de până la 23 august 1944, Coposu a fost primul politician de această factură care a canalizat cu adevărat dorința de schimbare a românilor. Victoria Convenției Democrate Române în alegerile din 1996 i se datorează în bună măsură.