Incadrarea detinutilor

„ARTICOLUL 209 COD PENAL: UNELTIRE CONTRA ORDINII SOCIALE”

La nivelul întregii ţări deţinuţii politici reprezentau toate mediile sociale, proporţional cu ponderea lor în ansamblul societăţii. Cei mai mulţi dintre “contrarevoluţionari” aparţineau categoriei „ţăranilor mijlocaşi”, urmaţi de „mic-burghezi”, „ţăranii săraci” şi „muncitori”. Structura socială de provenienţă a deţinuţilor politici este elocventă pentru ipocrizia regimului comunist, care se declara exponentul şi apărătorul claselor sărace şi exploatate. Ţăranii săraci împreună cu muncitorii reprezentau în jur de 39 de procente din totalul deţinuţilor.

Ca element comun, majoritatea pedepselor au fost aplicate pentru „uneltire contra ordinii sociale”, infracţiune prevăzută la articolul 209, Cod Penal. Termenii acestui articol erau atât de generali, încât pe baza lui se putea face încadrarea pentru orice faptă reală sau imaginară.

În cazul penitenciarului Râmnicu Sărat, în fişele matricole penale, la rubrica „descrierea pe scurt a faptei” erau indicate motivele arestării: apartenenţă la P.N.Ţ. sau la Mişcarea Legionară, „activitate religioasă ilegală”, în cazul clericilor uniţi şi catolici, vinovăţie pentru „dezastrul ţării” şi „crime de război”, unde erau încadraţi demnitarii şi militarii care au deţinut funcţii de conducere în perioada celui de-al doilea război mondial. O altă categorie de deţinuţi era reprezentată de către ţăranii originari din judeţele limitrofe închisorii, care se opuseseră sistemului de cote şi colectivizării. Foarte mulţi dintre deţinuţii politici de la Râmnicu Sărat absolviseră studii superioare, juridice, tehnice sau teologice.

La mutarea deţinuţilor dintr-un penitenciar într-altul se întocmea o „foaie de transferare pentru uzul vagoanelor penitenciare” care, alături de datele de identificare ale deţinutului, cuprindea o rubrică intitulată „gradul de periculozitate”. Menţiunea cea mai favorabilă deţinutului era „să fie supravegheat”. La polul opus se găseau deţinuţii care erau consideraţi „foarte, foarte periculoşi”. Transportul acestora se făcea izolat. Avertismentul era întemeiat în baza importanţei ierarhice a deţinutului înainte de arestare şi a numărului mare de zile de izolare sau de greva foamei. Transportul în condiţii de maximă securitate era respectat şi în cazul în care deţinutul grav bolnav era transferat pentru internare către un spital penitenciar.

La expirarea termenului pedepsei comandantul penitenciarului Râmnicu Sărat trimitea o adeverinţă-caracterizare a deţinutului către M.A.I., U.M. 0951, Bucureşti, Secţia Evidenţă, care în majoritatea cazurilor dispunea predarea celui eliberat Miliţiei pentru a se pune în aplicare decizia de a fi dus în domiciliu obligatoriu în Bărăgan.

Mărturii

„La raportul dv. nr. 039 din 08.01.1058, vă facem cunoscut să puneţi în vedere deţinutului Adamescu N. Nicolae că nu i se aprobă scoaterea la muncă. Acest lucru a fost solicitat printr-o cerere înaintată de dv. cu nr. de mai sus.”
„Întrucât Victor Anca a făcut part din conducerea P.N.Ţ., este încadrat în penitenciarul Râmnicu Sărat şi este condamnat la 10 ani MS prin hotărârea nr. 1067/1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, care a emis şi mandatul nr. 107.317/950 pentru complot, uneltire contra ordinii sociale şi înaltă trădare. Vă raportăm cele de mai sus spre a se lua eventualele măsuri necesare.”
„A fost condamnat la 10 ani MS pentru complot, uneltire contra ordinei sociale şi înaltă trădare.”
„Faţă de faptele arătate mai sus propunem: la data expirării pedepsei – 12 august 1959- să i se fixeze domiciliu obligatoriu pe timp de 60 de luni în comuna Rubla, raionul Călmăţui, regiunea Galaţi”
„Ioan Bărbuş, avocat, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”
Foaie de transferare/13.04.196 de la Râmnicu Sărat la Jilava.
Gradul de periculozitate: P.N.Ţ. Foarte periculos. Să fie supravegheat Ion Diaconescu
Foaie de transferare/07.07.1961. Transfer de la Râmnicu Sărat la Văcăreşti.
Gradul de periculozitate: „C.R. F.F Periculos (P.N.Ţ) Se va transfera izolat”
„Deţinutul Ilie Lazăr a fost depus în penitenciarul Râmnicu Sărat la data de 04.03.1955 pentru executarea pedepsei. În tot acest timp a fost sancţionat cu un total de 70 de zile de izolare, dintre care 7 cu aplicarea lanţurilor la picioare. În timp ce se afla la închisoarea M.A.I. Bucureşti (1 ianuarie 1955) a declarat 3 zile refuzul hranei. Cel în cauză pe tot timpul detenţiei în penitenciar, a avut o comportare duşmănoasă faţă de personalul unităţii, cu insulte şi ameninţări urmărind să-i intimideze prin trecutul său, cu scopul de a-şi uşura regimul.
„Urmare a rapoartelor dvs. nr. 373 şi 470/959, vă trimitem spre executare adresa nr. 14/0059426 a MAI, UM 123/E, Bucureşti, privind pe deţinutul C.R. Lazăr A. Ilie, născut la 12.12.1895, fiul lui Andrei şi al Anei. I s-a fixat loc de muncă pe timp de 72 de luni, de la 11.07.1959 până la 11.07.1959.
Urmează ca dumneavoastră să faceţi formele de eliberare la 11.07.1959, însă nu îl veţi elibera ci îi veţi face în dosar operaţiunile prevăzute în susmenţionata adresă, operaţiuni ce trebuiesc raportate şi acestei Direcţii pe raportul zilei respective, după care veţi lua măsuri de a-l transfera cu prima cursă la colonia Culmea spre executarea celor de mai sus, comunicând rezultatul şi organelor M.A.I.”