Victor Anca

Fiu de preot, Victor Anca s-a născut la 17 august 1898 în Copalnic, Maramureș. A îmbrățișat cariera de avocat. Apropiat al lui Iuliu Maniu, a făcut parte din conducerea P.N.Ț. deținând funcția de ministru secretar de stat la Poștă și Telecomunicații în perioada interbelică. A revenit în cadrul aceluiași minister după 23 august 1944 în funcția de secretar general, poziție pe care a deținut-o până la 6 martie 1945, când guvernul Rădescu a fost înlăturat. A fost acuzat că, alături de alte persoane, a înființat „Comitetul Național de Eliberare Regele Mihai I” care avea drept scop răsturnarea „regimului democrat popular”, inspirat de „Comitetul român” de la Paris, condus de generalul Nicolae Rădescu. Arestat la 15 august 1949, a fost condamnat de Tribunalul Militar București, la 26 iulie 1950, la 10 ani muncă silnică, pentru „complot, uneltire contra ordinei sociale și înaltă trădare”.

A trecut prin penitenciarele MAI, Aiud, Gherla, Oradea, Jilava, Râmnicu Sărat, de-a lungul detenției suportând pedepse „disciplinare”. Regimul carceral extrem de dur l-a determinat să declare greva foamei în timp ce se afla în penitenciarul Aiud. În Râmnicu Sărat starea sănătății sale a devenit critică. Cu toate acestea, la data expirării pedepsei, în 12 august 1959, i s-a fixat domiciliu obligatoriu pentru 60 de luni în comuna Rubla din Bărăgan.