Alexandru Todea


alexandru_todea

Alexandru Todea a fost al 13-lea din cei 16 copii ai familiei de ţărani mijlocaşi Gheorghe şi Maria Todea. Născut la 5 iunie 1912 în Teleac, Mureş, după studii teologice la Blaj şi Roma, în 1940 a obţinut titlul de doctor în teologie. Hirotonit preot în 1939, a îndeplinit funcţiile de secretar mitropolitan şi profesor de religie. În perioada 1945-1948 a slujit ca paroh şi protopop al Reghinului.

Cleric al bisericii greco-catolice, a fost arestat pentru prima dată la 10 martie 1947. Acuzat de atitudine critică la adresa autorităţilor comuniste, a fost eliberat după numai două săptămâni. În iarna aceluiaşi an, la 31 decembrie, a fost arestat din nou, fiind deţinut în penitenciarul Gherla până la 12 iunie 1948. După desfiinţarea Bisericii greco-catolice, la 1 decembrie 1948, Alexandru Todea a trecut în clandestinitate, îndemnând preoţii şi credincioşii uniţi să nu renunţe la credinţa lor. În acest scop a redactat şi difuzat circulare şi manifeste considerate de către autorităţile comuniste ca fiind contrarevoluţionare. După arestarea ierarhilor uniţi, Alexandru Todea a fost consacrat episcop de către Vatican la 19 noiembrie 1950, în Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti” . La scurt timp, pe 31 ianuarie 1951, episcopul Alexandru Todea a fost arestat. Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat prin sentinţa nr. 104 din 20 februarie 1952 la muncă silnică pe viaţă, pentru „înaltă trădare, agitaţie şi uz de fals”, pedeapsa fiindu-i transformată în 25 de ani de muncă silnică, în 1963. În detenţie a trecut prin închisori precum Jilava, Sighet, Râmnicu Sărat, Dej, Piteşti sau Gherla.

Autorităţile îl considerau pe episcopul Alexandru Todea foarte periculos prin convingerile sale naţionaliste şi mai ales prin credinţa pe care o profesa. Complexitatea cazului episcopului şi a confesiunii sale a stat permanent în atenţia Securităţi, care nu a închis cazul odată cu judecarea şi condamnarea sa, ci a continuat să-l monitorizeze. Astfel, în iulie 1956 a fost anchetat în incinta penitenciarului Râmnicu Sărat de către căpitanul Gheorghe Enoiu. De-a lungul detenţiei Alexandru Todea s-a străduit să păstreze vie credinţa celor arestaţi, prin oficierea de slujbe şi susţinerea unor conferinţe ad-hoc, prin care lua apărarea cultului greco-catolic desfiinţat de statul comunist. Atitudinea demnă din închisoare i-a adus respectul unanim al deţinuţilor, dar şi furia administraţiei care l-a pedepsit cu zile de izolare.

A fost eliberat la 4 august 1964 şi s-a stabilit la Reghin, unde a îndeplinit rolul de păstor clandestin al credincioşilor din zonă. În 1986 a fost ales mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma. La 12 martie 1990 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop de Făgăraş şi Alba Iulia, iar la 28 mai 1991 a fost consacrat cardinal. S-a retras din motive de sănătate la 20 iulie 1994 şi a decedat la 22 mai 2002.