Comunicarea intre detinuti

„AU ÎNCERCAT SĂ SPARGĂ TĂCEREA DE MORMÂNT ÎN CARE FUSESERĂ ARUNCAŢI…”

Supranumită „închisoarea tăcerii”, datorită regimului de izolare totală şi interdicţiei oricărei interacţiuni între cei închişi, Râmnicu Sărat şi-a meritat din plin acest renume. Toate activităţile se desfăşurau în cea mai desăvârşită linişte, gardienii, încălţaţi cu pâslari pentru a nu face zgomot, interacţionând cu deţinuţii prin semne scurte.

Pentru a rezista psihic regimului monocelular dublat de tăcerea mormântală, deţinuţii au apelat la numeroase subterfugii pentru a comunica unii cu ceilalţi. În lipsa hranei suficiente şi a medicamentelor, stabilirea unei legături minimale cu unul dintre colegii de suferinţă avea un efect benefic asupra moralului întemniţaţilor.

În acest scop deţinuţii au dovedit un spirit inovator ieşit din comun, dar, în acelaşi timp, perfect adaptat la context. Cea mai utilizată metodă de comunicare clandestină a fost reprezentată de alfabetul Morse adaptat la posibilităţile existente: ciocănituri în perete, scârţâit de scaun, tuse, noduri înşirate pe fire de aţă etc.

Ciocăniturile în perete sau în scaun erau cele mai frecvente, fiind la îndemâna tuturor deţinuţilor. Tusea era folosită ca mijloc de comunicare în momentul plimbărilor sau seara, simulându-se suferinţa. Adevăraţi maeştri ai improvizaţiei în alfabetul Morse au fost Corneliu Coposu, Ion Puiu sau Ion Diaconescu, care au sfidat riscurile în tentativa de a relaţiona cu ceilalţi deţinuţi.

Rareori s-a reuşit stabilirea contactului prin viu grai, un exemplu în acest sens fiind cele câteva cuvinte schimbate de la fereastra sa de către Ion Diaconescu cu Ion Mihalache, când ultimul era scos în curtea închisorii.

Atingerea limitei de suportabilitate a torturilor de către unul dintre cei încarceraţi se transforma uneori într-un mijloc de comunicare. În această situaţie s-a aflat de mai multe ori Ion Mihalache care şi-a strigat suferinţa cu glas tare în faţa gardienilor şi în auzul întregului celular.

Toate aceste tentative de interacţiune n-au scăpat vigilenţei supraveghetorilor care s-au dovedit foarte zeloşi în a întocmi rapoarte de pedespire soldate cu zile de „izolare”.

Mărturii

„Transmiterea mesajelor prin ciocănituri în alfabetul Morse la perete a fost utilizată mai mult timp, specialişti în aceste comunicări fiind Ion Ovidiu Borcea, Cornel Coposu, Ion Puiu, Ion Diaconescu, părintele Mihai Balica…”
„Pe la orele 21.30 l-am prins ciocănind în perete, la care i-a răspuns deţinutul de la camera 6 din secţia I-a prin ciocănituri în tinetă, iar când i-am atras atenţia a început să râdă şi să spună că scârţâie patul.”
„A ciocănit prin perete la celula 13. Dacă l-am întrebat, nu a recunoscut, însă celula 13 mi-a spus ca 12 a ciocănit prima dată şi apoi i-a răspuns şi celula 19. Propun a fi pedepsit cu 7 zile de izolare.”
„În noaptea de 16 spre 17 a bătut cu mâna în perete de 6 ori câte 3 bătăi repetate. Propun să fie pedepsit cu 2 zile de izolare.”
„Deţinutul Tătaru Ştefan a fost surprins de mine bătând în perete bătăi asemănătoare cu alfabetul Morse.”
„Susnumitul se află în penitenciarul Râmnicu Sărat pentru executarea pedepsei de la data de 19 martie 1962, în care timp a fost pedepsit cu cinci zile de izolare pentru încercări de luare de legături prin ciocănituri.”
„Inginerul ION PUIU a imaginat un alt sistem – folosirea scăunelului ca instrument de transmitere, bătând în el scurte mesaje. Ulterior şi-a perfecţionat sistemul prin deteriorarea scăunelului încât acesta să scârţâie prin mişcările făcute pe scaun.”
„În timp ce supravegheam l-am găsit ciocănind în scaun. Întrebându-l ce face, mi-a spus că face gimnastică şi că a atins puţin scaunul cu degetele. Propun a fi pedepsit cu 7 zile de izolare.”
„Folosirea tusei în cadenţa alfabetului Morse. O tuse simplă pentru punct şi dublă pentru linie. Se tuşea în timpul plimbării si era cam epuizant.”
„Deţinutul arătat mai sus, când a fost scos la plimbare se uita pe la geamuri şi începea să tuşească de mai multe ori. Când i s-a atras atenţia, a răspuns că el tuşeşte mereu, pentru că este bolnav.”
„Ovidiu Borcea şi-a scos câteva aţe din prosopul cu care eram dotaţi şi cu o fantastică răbdare a compus un mesaj în Morse, făcând pe aţă noduri simple pentru punct şi duble pentru linie. Apoi, prin tuse, mi-a amintit că-mi va lăsa mesajul într-un loc anume.”
„Cornel Coposu a început să-şi scuture bocancii în cadenţă de Morse pe treptele intrării la revenirea de la plimbare. Dar putea transmite numai mesaje scurte si numai când era noroi.”